Noi cu ”cine” serbăm?

După un drum până la supermarket, concluzia mea este că Bucureștiul este sub asediu. Nu, nu au venit rușii iar americanii, până acum, sunt discreți. Avem însă parte de asediul urechiaților ce par a fi invitații de onoare la principala sărbătoare a românilor. Iepurași roz, gălbui, verzui, de toată mărimile, în ciocolată sau de pluș, au ocupat punctele strategice din magazine și fac instrucție cu părinții și copiii și mai ales cu cărucioarele lor cu cumpărături.

Ce legătură este între Paște și Iepuraș? Niciuna.

Iepurașul este de fapt simbolul fertilității în mitologia germană, asociat zeiței Ostara și reactivat în cheie consumistă prin secolul al XIX –lea în Europa occidentală.

De Paște românul de odinioară nu sărbătorea iepurașul în niciun fel. În satul arhaic românesc principalul simbol pascal era oul înroșit semnificând jertfa lui Iisus Hristos și crucea geometrizată în ouăle încondeiate. Iepurilă nu avea loc nici măcar în meniu la praznicul bunicilor noștri. Exista obiceiul înnoirii pascale, a iilor noi pregătite pentru noaptea de Înviere, însă acesta era rezultatul trudei de o iarnă.

În această seară în toate bisericile ortodoxe se cântă Prohodul Domnului iar mâine seară va avea loc slujba Sfintei Lumini. Săptămâna Mare se apropie de sfârșit, de sărbătoarea Sfintelor Paști ne mai desparte practic o zi.

Dacă iepurașul în sine nu este decât una dintre formele fără fond importate în România, ”goana după iepuraș” ne afectează iremediabil liniștea cu care ar trebui să așteptăm noaptea Învierii.

Să ne oprim din alergătură pentru a primi Lumina lui Hristos ”care luminează tututor”.

Hristos a înviat!

()

Un comentariu la “Noi cu ”cine” serbăm?”

Lasă un răspuns