Sfântul Gheorghe și Dragonul Jucăuș

Arta este folosită adeseori ca manifest și exercițiu al puterii în spațiul public. Pentru cei care nu își mai aduc aminte, poneiul roz este protagonistul scandalului de la ICR New York. Atunci poneiul roz avea în colimator fascismul purtând ironic o zvastică pe coapsă. Pentru artistul Cristian Neagoe, poneiul roz este menit să circule prin lume și să purifice simboluri ale dominației, cum afirma în ziarul ”Kamikaze”.

Autorii de astăzi sunt în parte graficienii ce au mobilat expoziția de la New York ”Freedom for Lazy People”. Cavalerul este frumos geometrizat, ideea de a reabilita zone urbane cu ajutorul grafitti este binevenită și în București. Dar un artist trebuie să contextualizeze. Marțianul verde din benzile desenate ale anilor `70 alergând după poneiul lui Neagoe nu cred că avea ce căuta acolo. Se poate face o semiotică de serviciu, interpretări că este vorba despre demonul drogurilor cum scria cineva, este frumos, dar vocea localnicilor a fost la obiect.

Amestecul ”Sfântul Gheorghe și Dragonul Jucăuș” a fost pentru creștinii practicanți și conștienți de credința lor o jignire. Sfântul Gheorghe este tânărul general creștin ce a mărturisit în fața împăratului Dioclețian dându-și viata pentru credința în Iisus Hristos. Este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai ortodoxiei, dovadă numele foarte răspândit în onomastica românească. De asemenea Piața Sfântul Gheorghe are o încărcătură identitară, adăpostește mormântul Sfinților Brâncoveni.

Bloggerii open-mind au văzut în acest distonanță un Charlie Hebdo de pe Dâmbovița, jurnalistul Vlad Petreanu fiind printre cei mai tranșanți: ”Inchiziţia ortodoxă mai face o victimă!” a titrat pe blogul său.

Din punctual meu de vedere am avut de-a face cu un civism la obiect. Nu biroul de comunicare al Patriarhiei s-a sesizat, nici măcar o asociație creștină. S-au sesizat oamenii, locuitorii acestei zone. Lucrarea a intrat în conflict cu un conținut spiritual al acestui spațiu iar comunitatea locală a luat atitudine. Libertatea de exprimare merge până în punctul în care produci noxe ce atentează la aerul respirat de aproapele tău.

Este un semnal bun, comunitățile își cunosc și își protejează spiritualitatea spațiului în care conviețuiesc. De 9 mai, ziua Europei, bucureștenii și-au apărat valorile identitare.

)

Lasă un răspuns