Nuntă în satul Fundul Moldovei, 1943

Educație pentru familie

Reacția celor 19 asociații creștine împotriva introducerii unei ore de educație sexuală în trunchiul comun a intrat în malaxorul presei, care cel puțin aparent ar fi trebuit să păstreze atitudinea echidistantă față de  această opțiunea a societății civile. Decupată din context, abstinența a devenit eticheta prin care asociațiile sunt ironizate în ideea de a construi o etichetă de marginalizare socială și anacronism.

Vorbind cu cineva din interiorul unui cunoscut trust media, confirmarea a fost fără echivoc: aceasta este politica editoriala a postului. Îmi pun întrebarea cui îi este frică de valorile familiei sau dacă există interese financiare în acest context…

Realitatea menționată în memoriu și amintită de noi într-un alt articol este eșecul educațional al unui asemenea curs în Marea Britanie. Deja implementat, părinții au greutăți reale în a-și proteja copiii de anumite lecții care duc la sexualizarea precoce a acestora. Probleme asemănătoare au și părinții din Germania.

Cea mai bună variantă ar fi ca această oră de educație pentru sănătate să fie opțională iar manualele să fie realizate în acord cu valorile familiei. Părinții vor putea evalua în cunoștință de cauză oportunitatea acestui demers.

Referitor la această piază rea numit „abstinență până la căsătorie” trebuie spus că din punct de vedere tradițional vorbim despre o componentă esențială a societății românești de până în anii 50, confirmată de toți etnologii și sociologii români de marcă. Axată pe valorile familiei, obștea satului avea rituri de trecere de la o etapă a vieții la alta bine structurate iar tânărul sau tânăra erau înconjurați nu doar de protecția familiei ci a întregii comunități în acest sens. Adolescenții erau pregătiți pentru întemeierea unei familii, abstinența sexuală implicită iar derapajele penalizate social, emblematice sunt strigăturile „de peste sat” din Apuseni.

România interbelică era în proporție demografică de 82% rurală. Comunismul a nivelat spiritualitatea satului propunându-și urbanizarea sa cu tot ce însemna aceasta. După căderea regimului locul presiunii coercitive comuniste asupra valorilor satului românesc a fost luat de regimul de coerciție mediatic și politic care, în numele libertății și democrației prost înțelese, a subminat programatic timp de 25 de ani sistemul axiologic tradițional al românilor.

Și de fapt aici este conflictul cu mass-media. Politica editorială a multor canale media din România este la polul opus promovării modelului familiei. Tinerii sunt de mici programați mental să urmeze false modele, la 25 de ani sunt complet spălați pe creier. Iar programul începe de la vârsta desenelor animate.

Cum spunea jurnalistul Dimitri Semenik rezultatul este că „femeile acordă o însemnătate exagerată succeselor financiare ale bărbatului, iar bărbații – atractivității sexuale a femeii. În bunătatea, curăția, fericirea familiei modeste material, dar cu numeroși copii, mulți nici măcar nu cred. N-au auzit de așa ceva – nu li s-a arătat la televizor.”

O miza este ca această oră de educație să pregătească tinerii în sensul valorilor familiei. Dacă vrei prinț, trebuie să devii prințesă. Toți am dori ca să cunoaștem o persoană verticală, să ne împletim viața cu un om curat, onest, de treabă dar cum îl vom putea cunoaște și aprecia la adevărata valoare dacă noi înșine nu suntem pregătiți în acest sens. Ora de educație pentru sănătate poate să pună bazele unei pregătiri a tânărului pentru momentul când va întâlni această persoana potrivită pentru fondarea unei familii.

Lasă un răspuns