Carte nouă „Vrajitorul din Oz”
Despre „Vrajitorul din Oz” sdfsdfsdf sdfsd
Tag: #carteadesambata
Jurnalul scoțian
Sunt 59 de texte care curg precum cafeaua într-o dimineață ploioasă de primăvară. Cartea Jurnal scoțian este esența unui blog scris în Scoția cu gândul la România, suma unor întâlniri prinse în nervuri de cuvinte obișnuite, în discreția cărora palpită fragilitatea frumoasă a oamenilor.
Poveste de seară cu Matilda
Unul dintre momentele de taină ale zilei este povestea de seară. Un moment de grație când pot să îmi imaginez mirarea lui Habarnam descoperind orașul Soarelui sau pe Guguță rostogolindu-se printre isprăvile lui. Și nu se ia nimeni de mine că dau în mintea dintâi: pașaportul este în regulă semnat de prichindeii mei.
Despre părinți și creșterea copiilor cu Moise Aghioritul
„Să dedicăm timp suficient copiilor, să discutam, să glumim cu ei, să dezvoltăm dialoguri. Pentru a exista dialog e nevoie de iubire, răbdare, timp, înțelegere, deschidere. Când va dispărea dialogul, atunci să ne temem…”
Continue reading Despre părinți și creșterea copiilor cu Moise Aghioritul
Despre concurență cu John Holt
Când și de ce încep copiii să dorească cu disperare siguranța? Copiii nu par să se nască temători… Se molipsesc încetul cu încetul, în doze foarte mici, zice John Holt. Iar teama de a nu fi competitivi la școală sau în anturaj le modifică forțat comportamentul adaug eu.
Cum să câștigăm iubirea celorlalți
,,Să renunțăm o dată pentru totdeauna la socotelile mercantile din seria tu mie, eu ție, deprinderea de a ne uita mai mult la cât ni s-a dat decât la cât am dat noi înșine. Iubirea nu caută la ale sale, cel care iubește se gândește mai mult la celălalt decât la el însuși… Nu există nici un lucru făcut de mâna omului care să se poată lua la întrecere cu un om cu adevărat bun…”
„Cartea despre femei”
„Femeile nu erau oameni, pentru că nici un om nu poate pune degetele nu știu cum în formă de pieptene când îți mângâie capul.” Ele au coborât din altă lume să ne asculte. Nu poți adormi singur, cu fața în sus, pe iarba proaspătă…
„Viața de familie” de Paisie Aghioritul
O carte cum nu se poate mai potrivită pentru această perioada pascală, de tihnă în familie.
Autorul este o personalitate a Muntelui Athos, eremit ce a trăit retras mulți ani într-o chilie din pădurile Athonului. Încercat de boală, Paisie Aghioritul a devenit părinte spiritual al mănăstirii de pe dealurile de la Suroti, la câțiva kilometri de Salonic.
„Trei ani în România” cu Ozanne
În septembrie 1870 englezul James William Ozanne debarca în portul Giurgiu după ce peregrinase prin întreaga Europă. „Una peste alta, priveliștea ce mi-a adus desfătare în timpul celor două zile luminoase de septembrie a fost una dintre cele mai mari plăceri din viața mea” (p.19) scria acesta despre experiența unei călătorii toamna pe Dunărea valahă. Nimic nu poate fi mai agreabil decât o asemenea călătorie pe Dunăre în naval sau amonte spune el și am notat detaliul cu regretul că în momentul de față traseul nu este abordat de vreun vaporaș românesc.
Cărțile care ne-au făcut oameni
La 13 ani Ana Blandiana a descoperit o bibliotecă ferecată, munte de cărți la propriu, dosite maldăr într-o cămară prăfuită din Oradea. A simțit mult suflet în aceste volume, „școala, cu șirurile derizorii de note bune, nu a fost decât o anexă a interminabilelor delicii ale lecturii.” (p.20) Vremuri în care și cărțile erau condamnate, închise, distruse. La fel, adolescența pictorului Ștefan Câlțea a avut ca punct de referință „lada de muniții din podul casei părintești, în care erau așezate cărțile interzise”: Eminescu, Vasile Militaru, Comenius, reviste interbelice puse la index de comuniști.
Arta de a nu pierde timpul
„Pe termen scurt regretăm ceea ce facem, pe termen lung regretăm ceea ce nu facem.” (p. 110) …Dacă mă gândesc bine, cred că mai ales în timpul facultății am deprins temeinic plasarea în așteptare a unor gânduri, sarcini, proiecte. Iar astăzi fie că este vorba despre ordinea în fișiere, un telefon ce trebuia dat acum câteva săptămâni, despre un proiect de suflet legat de regiunea unde am copilărit sau despre aspiratorul stricat (cu multiple postituri din partea soției), toate au în comun faptul că mi-am propus teoretic rezolvarea lor de multe ori dar practic le-am „depozitat” în același fir de așteptare. „Arta de a (nu) pierde timpul” este exact despre amânare iar Piers Steel promite că tendința de a amâna un lucru poate fi evaluată și depășită. Continue reading Arta de a nu pierde timpul