Prima tură cu „buburuza”

Au fost 9.000 de kilometri, 10 țări, 3 luni și 13 zile. Am făcut „camper-schooling”, am fost vizitați de doamna Varicella, am rămas fără încălzire în Alpi, am intrat ilegal pe o autostradă din Italia. Toate s-au terminat însă cu bine, slavă Domnului: Buzuruza este pe patru roți în parcare iar noi îngropați în bagaje și o tonă de nostalgii…

Continuă să citești Prima tură cu „buburuza”

Pe muntele Arhanghelului

Seara aceasta am nimerit la o sărbătoare rurală în Panaghia, un sat de munte cu cea mai buna apă din Thasos în opinia Anei. Tipic grecesc: tot satul strâns în curtea școlii, un grătar imens cu suvlaki, invitați din doua trei localități prietene, multă voie buna. La două taverne vecine erau rumeniți în proțap berbecuți cu rozmarin, fiecare adiere a vântului îmi producea valuri de frisoane olfactive.

Continuă să citești Pe muntele Arhanghelului

Ne-am mutat sub coviltir

Momentul acela când îți iei câmpii a sosit!

Am pus Dalaras și facem bagaje de zor. O mie de drumuri de la etajul zece până în parcare. Este puțin diferit. Buburuza va fi bucătărie și dormitor, depozit de unelte, ladă de jucării, birou și cameră de lucru pentru copii, bibliotecă și … cameră bine primitoare de oaspeți.  A, și să nu uit, arsenalul de undițe și harpoane necesar în lupta cu octopozii și chefalii neîndurători.

Continuă să citești Ne-am mutat sub coviltir

„Trei ani în România” cu Ozanne

În septembrie 1870 englezul James William Ozanne debarca în portul Giurgiu după ce peregrinase prin întreaga Europă. „Una peste alta, priveliștea ce mi-a adus desfătare în timpul celor două zile luminoase de septembrie a fost una dintre cele mai mari plăceri din viața mea” (p.19) scria acesta despre experiența unei călătorii toamna pe Dunărea valahă.  Nimic nu poate fi mai agreabil decât o asemenea călătorie pe Dunăre în naval sau amonte spune el și am notat detaliul cu regretul că în momentul de față traseul nu este abordat de vreun vaporaș românesc.

Continuă să citești „Trei ani în România” cu Ozanne

Cărțile care ne-au făcut oameni

La 13 ani Ana Blandiana a descoperit o bibliotecă ferecată, munte de cărți la propriu, dosite maldăr într-o cămară prăfuită din Oradea. A simțit mult suflet în aceste volume, „școala, cu șirurile derizorii de note bune, nu a fost decât o anexă a interminabilelor delicii ale lecturii.” (p.20) Vremuri în care și cărțile erau condamnate, închise, distruse. La fel, adolescența pictorului Ștefan Câlțea a avut ca punct de referință „lada de muniții din podul casei părintești, în care erau așezate cărțile interzise”: Eminescu, Vasile Militaru, Comenius, reviste interbelice puse la index de comuniști.

Continuă să citești Cărțile care ne-au făcut oameni

Arta de a nu pierde timpul

„Pe termen scurt regretăm ceea ce facem, pe termen lung regretăm ceea ce nu facem.” (p. 110) …Dacă mă gândesc bine, cred că mai ales în timpul facultății am deprins temeinic plasarea  în așteptare a unor gânduri, sarcini, proiecte. Iar astăzi fie că este vorba despre ordinea în fișiere, un telefon ce trebuia dat acum câteva săptămâni, despre un proiect de suflet legat de regiunea unde am copilărit sau despre aspiratorul stricat (cu multiple postituri din partea soției), toate au în comun faptul că mi-am propus teoretic rezolvarea lor de multe ori dar practic le-am „depozitat” în același fir de așteptare. „Arta de a (nu) pierde timpul” este exact despre amânare iar Piers Steel promite că tendința de a amâna un lucru poate fi evaluată și depășită. Continuă să citești Arta de a nu pierde timpul

10 sfaturi pentru o copilărie fericită

O copilărie fericită este, fără doar și poate, baza solidă de unde copilul pleacă în viață și unde se întoarce adeseori cu sufletul la maturitate. „Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară” spune Antoine de Saint-Exupery.

Continuă să citești 10 sfaturi pentru o copilărie fericită

O întâlnire a părinților de homeschooleri din București

Sâmbătă 25 februarie, pe o ploaie teribil de descurajantă, am purces spre Crângași, la o întâlnire a părinților cu copii „educați acasă”. Adresa a fost exactă, gps-ul mai puțin. M-am rotit ce m-am rotit abandonat de GoogleMap pe malul lacului Ciurel încă înghețat și am fost salvat de afișele inspirate cu săgeți puse de organizatori la intersecții. Zona este admirabil de întortocheată, se poate organiza un concurs performant de orientare cu busola…

Continuă să citești O întâlnire a părinților de homeschooleri din București

Țăran reloaded

Cu noapte în cap Nea Vasile și-a burdușit mașina cu bunătăți și a coborât la capitală. Făină integrală din grâu organic, mălai bun, să semene mămăliga cu luna plină, ouă de țară, găini zburătăcite prin curte, numai bune de făcut șnițel pentru coconii noștri. Legume de tot felul și cartofii aceia dulci, inconfundabili…

Continuă să citești Țăran reloaded

Țara părinților uimitori

În fiecare dimineață Marius se trezește ca un ceasornic la ora 5, își ia pachetul cu mâncare și se îndreaptă spre abatorul din suburbia spaniolă. Muncește de mai bine de 8 ani în Spania, 10 ore pe zi. Sâmbetele le petrece tot la abator pentru a mai prinde o jumătate de normă. A învățat bine spaniola iar patronul îl apreciază mult. Banii merg acasă la Maria și la cei trei copii ai săi. În lunile de vară și de Crăciun familia lui Marius se reunește însă nu trece seară fără ca tatăl să își revadă copiii pe Skype.

Continuă să citești Țara părinților uimitori

Ultimul Cedry2k – „România furată”

Am ajuns în Club Control pe la 21.30 conștiincios. Până într-o sută de tineri, media de vârstă 20-25 de ani. Tricouri cu Cedry2k, Porcu, Haarp, Brigada Sălăjan dar și cu Părintele Calciu Dumitreasa sau Valeriu Gafencu. Se discută pe grupulețe, tare, peste setul de warm-up pus de DJ Chronic.

Continuă să citești Ultimul Cedry2k – „România furată”

Conacul din Sălăjan

…astăzi am reușit să îmi fac puțin timp pentru muncita mea prietenă Volvo(lina). Are venerabila vârstă de 21 de ani și bate deja în 3oo.ooo de kilometri. Întotdeauna a fost delicată cu mine, nu m-a lăsat la greu suportând cu stoicism drumurile desfundate din Apuseni, pe unde am mai purtat-o. Așa că m-am hotărât să o tratez regește făcându-i toate analizele la meșterii de pe ”vestita” stradă Ilioara.

Continuă să citești Conacul din Sălăjan