Curs de competențe digitale
asdasdas dasdasd asdasd asdasd
asdasdas dasdasd asdasd asdasd
O copilărie fericită este, fără doar și poate, baza solidă de unde copilul pleacă în viață și unde se întoarce adeseori cu sufletul la maturitate. „Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară” spune Antoine de Saint-Exupery.
Sâmbătă 25 februarie, pe o ploaie teribil de descurajantă, am purces spre Crângași, la o întâlnire a părinților cu copii „educați acasă”. Adresa a fost exactă, gps-ul mai puțin. M-am rotit ce m-am rotit abandonat de GoogleMap pe malul lacului Ciurel încă înghețat și am fost salvat de afișele inspirate cu săgeți puse de organizatori la intersecții. Zona este admirabil de întortocheată, se poate organiza un concurs performant de orientare cu busola…
Continue reading O întâlnire a părinților de homeschooleri din București
„Să dedicăm timp suficient copiilor, să discutam, să glumim cu ei, să dezvoltăm dialoguri. Pentru a exista dialog e nevoie de iubire, răbdare, timp, înțelegere, deschidere. Când va dispărea dialogul, atunci să ne temem…”
Continue reading Despre părinți și creșterea copiilor cu Moise Aghioritul
Când și de ce încep copiii să dorească cu disperare siguranța? Copiii nu par să se nască temători… Se molipsesc încetul cu încetul, în doze foarte mici, zice John Holt. Iar teama de a nu fi competitivi la școală sau în anturaj le modifică forțat comportamentul adaug eu.
Școala din Finlanda este în topul educației mondiale. Cum a reușit o țară cu 5 milioane de locuitori această performanță?
La 13 ani Ana Blandiana a descoperit o bibliotecă ferecată, munte de cărți la propriu, dosite maldăr într-o cămară prăfuită din Oradea. A simțit mult suflet în aceste volume, „școala, cu șirurile derizorii de note bune, nu a fost decât o anexă a interminabilelor delicii ale lecturii.” (p.20) Vremuri în care și cărțile erau condamnate, închise, distruse. La fel, adolescența pictorului Ștefan Câlțea a avut ca punct de referință „lada de muniții din podul casei părintești, în care erau așezate cărțile interzise”: Eminescu, Vasile Militaru, Comenius, reviste interbelice puse la index de comuniști.
„Pe termen scurt regretăm ceea ce facem, pe termen lung regretăm ceea ce nu facem.” (p. 110) …Dacă mă gândesc bine, cred că mai ales în timpul facultății am deprins temeinic plasarea în așteptare a unor gânduri, sarcini, proiecte. Iar astăzi fie că este vorba despre ordinea în fișiere, un telefon ce trebuia dat acum câteva săptămâni, despre un proiect de suflet legat de regiunea unde am copilărit sau despre aspiratorul stricat (cu multiple postituri din partea soției), toate au în comun faptul că mi-am propus teoretic rezolvarea lor de multe ori dar practic le-am „depozitat” în același fir de așteptare. „Arta de a (nu) pierde timpul” este exact despre amânare iar Piers Steel promite că tendința de a amâna un lucru poate fi evaluată și depășită. Continue reading Arta de a nu pierde timpul
Timp de un an am desfășurat un proiect educațional care a implicat o clasă pregătitoare. De asemenea sunt părintele unui băiețel ce va trece în clasa I-a, deci care tocmai trece prin ”botezul focului”.
Continue reading Clasa pregătitoare și cei șapte ani de acasă
Gazeta Sporturilor a inițiat o serie de cărți „interzise părinților”, suplimente pentru revistă, cea mai nouă fiind seria celor 75 de sfaturi de supraviețuire în școală, în tabără sau de organizare a zilei de naștere.
Aseară am participat la conferința doamnei Antonia Tully unde a fost prezentată pe scurt realitatea din Anglia, după patru ani de la introducerea educației sexuale în școli.