Am fost întrebat ce părerea am, ca informatician, despre tehnologie. Ne ajută în relațiile interumane?
Cu siguranță ne poate ajuta dar la fel de mult pot să spun că ne și înstrăinează. Petrecem în medie trei ore în fața tabletei și telefonului, ceea ce mi se pare enorm. Dacă noi ca adulți putem totuși evalua când apar efectele adverse, copiii rămân cei mai expuși.
Este interesant cum Steve Jobs a prezentat Ipad-ul ca cel mai extraordinar device cu care să te uiți la fotografii sau să stai pe Facebook dar nu le-a permis copiilor săi îl folosească.
La fel Chris Anderson de la revista Wired interzice celor cinci copiii ai săi folosirea oricărui dispozitiv cu ecran în dormitorul lor. Evan Williams fondator al platformei Blogger și Twitter, a limitat drastic folosirea dispozitivelor hitech acasă. Într-un interviu vorbea chiar de un no-screen-time, timp planificat săptămânal în care întreaga familie să fie decuplată de la tot ce înseamnă ecran.
Tehnofobia acestor pionieri ai tehnologiei cred că spune totul.
Adicția este luată în calcul și este parametru de succes în orice joc sau aplicație. Fiecare algoritm și design conține „cârlige” care să agațe, să țină utilizatorii mai mult în interacțiune în mediul respectiv. Așa este gândit succesul aplicației iar proiectarea lor urmează metodic includerea acestor „cârlige”. Într-o anumită măsură vorbim de un mecanism similar cu cel din acțiunea nicotinei de exemplu.
Suntem dependenți de internet și tehnologie. Ne place să fim acolo. Dar trebuie să fim conștienți de efectul acestora asupra minții noastre și mai ales de expunerea periculoasă a copiilor noștri.
Bunica Stana avea o vorbă: să nu lași buruieni să crească pe cărările spre cei apropiați. Astăzi îi vedem pe Skype pe „apropiați”, le trimitem fotografii pe WhatsApp și ni se pare că am epuizat ce aveam de spus. Aceste mijloace nu pot înlocui întâlnirea față către față, apropierea, dialogul, empatizarea cu ei. Tehnologia cred că ne-a ajutat într-un fel să ne dăm seama de potențialul nostru de oameni vii, de persoane unice. Dar potențialul acesta trebuie exersat zi de zi, în lumea reală, epidermică.