Carte nouă „Vrajitorul din Oz”
Despre „Vrajitorul din Oz” – proba de astaziproproba de astaziproba de astaziba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astazi
Despre „Vrajitorul din Oz” – proba de astaziproproba de astaziproba de astaziba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astaziproba de astazi
asdasdas dasdasd asdasd asdasd
O copilărie fericită este, fără doar și poate, baza solidă de unde copilul pleacă în viață și unde se întoarce adeseori cu sufletul la maturitate. „Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară” spune Antoine de Saint-Exupery.
Sâmbătă 25 februarie, pe o ploaie teribil de descurajantă, am purces spre Crângași, la o întâlnire a părinților cu copii „educați acasă”. Adresa a fost exactă, gps-ul mai puțin. M-am rotit ce m-am rotit abandonat de GoogleMap pe malul lacului Ciurel încă înghețat și am fost salvat de afișele inspirate cu săgeți puse de organizatori la intersecții. Zona este admirabil de întortocheată, se poate organiza un concurs performant de orientare cu busola…
Continue reading O întâlnire a părinților de homeschooleri din București
„Să dedicăm timp suficient copiilor, să discutam, să glumim cu ei, să dezvoltăm dialoguri. Pentru a exista dialog e nevoie de iubire, răbdare, timp, înțelegere, deschidere. Când va dispărea dialogul, atunci să ne temem…”
Continue reading Despre părinți și creșterea copiilor cu Moise Aghioritul
Când și de ce încep copiii să dorească cu disperare siguranța? Copiii nu par să se nască temători… Se molipsesc încetul cu încetul, în doze foarte mici, zice John Holt. Iar teama de a nu fi competitivi la școală sau în anturaj le modifică forțat comportamentul adaug eu.
O carte cum nu se poate mai potrivită pentru această perioada pascală, de tihnă în familie.
Autorul este o personalitate a Muntelui Athos, eremit ce a trăit retras mulți ani într-o chilie din pădurile Athonului. Încercat de boală, Paisie Aghioritul a devenit părinte spiritual al mănăstirii de pe dealurile de la Suroti, la câțiva kilometri de Salonic.
Școala din Finlanda este în topul educației mondiale. Cum a reușit o țară cu 5 milioane de locuitori această performanță?
Decizia Danei și a lui Dragoș Bucur de a adopta pentru fetița lor sistemul educației acasă a făcut valuri în presă iar subiectul a inundat și locurile de joacă din cartierul Titan, mai ceva decât ploaia ce bate acum în geam. Ofurile părinților supărați fie de ghiozdanul ce nu mai poate fi mișcat decât pe role, fie de ce face învățătoarea la after-school sau de „cotizațiile de toamnă” pentru utilarea clasei, au deschis cu bunăvoință Cutia Pandorei și unii dintre părinți au devenit părinți de homeschool-eri, cel puțin pentru câteva minute. Observând reacțiile acestora, am adunat în șapte capete blocajele în reflecție auzite pe tema educației acasă …
Am fost întrebat ce părerea am, ca informatician, despre tehnologie. Ne ajută în relațiile interumane?
La 13 ani Ana Blandiana a descoperit o bibliotecă ferecată, munte de cărți la propriu, dosite maldăr într-o cămară prăfuită din Oradea. A simțit mult suflet în aceste volume, „școala, cu șirurile derizorii de note bune, nu a fost decât o anexă a interminabilelor delicii ale lecturii.” (p.20) Vremuri în care și cărțile erau condamnate, închise, distruse. La fel, adolescența pictorului Ștefan Câlțea a avut ca punct de referință „lada de muniții din podul casei părintești, în care erau așezate cărțile interzise”: Eminescu, Vasile Militaru, Comenius, reviste interbelice puse la index de comuniști.
„Pe termen scurt regretăm ceea ce facem, pe termen lung regretăm ceea ce nu facem.” (p. 110) …Dacă mă gândesc bine, cred că mai ales în timpul facultății am deprins temeinic plasarea în așteptare a unor gânduri, sarcini, proiecte. Iar astăzi fie că este vorba despre ordinea în fișiere, un telefon ce trebuia dat acum câteva săptămâni, despre un proiect de suflet legat de regiunea unde am copilărit sau despre aspiratorul stricat (cu multiple postituri din partea soției), toate au în comun faptul că mi-am propus teoretic rezolvarea lor de multe ori dar practic le-am „depozitat” în același fir de așteptare. „Arta de a (nu) pierde timpul” este exact despre amânare iar Piers Steel promite că tendința de a amâna un lucru poate fi evaluată și depășită. Continue reading Arta de a nu pierde timpul
Timp de un an am desfășurat un proiect educațional care a implicat o clasă pregătitoare. De asemenea sunt părintele unui băiețel ce va trece în clasa I-a, deci care tocmai trece prin ”botezul focului”.
Continue reading Clasa pregătitoare și cei șapte ani de acasă
Mai mulți părinți au inițiat o petiție împotriva linșajului mediatic pe care 13 asociații sprijinite de ziare precum Adevărul sau Hotnews l-au inițiat împotriva consilierului Ministrului Educației, Romeo Mosoiu.
Continue reading Cazul Romeo Moșoiu, petiție inițiată de către părinți
Aseară am participat la conferința doamnei Antonia Tully unde a fost prezentată pe scurt realitatea din Anglia, după patru ani de la introducerea educației sexuale în școli.