Eu, Daniel Blake
Aseară am văzut cu copiii „I, Daniel Blake”. Nu este un film destinat lor dar cred că s-au folosit mult mai mult din această poveste decât din orice divertisment Disney de ultimă apariție.
Author: Edi Dumitrache
Cărțile care ne-au făcut oameni
La 13 ani Ana Blandiana a descoperit o bibliotecă ferecată, munte de cărți la propriu, dosite maldăr într-o cămară prăfuită din Oradea. A simțit mult suflet în aceste volume, „școala, cu șirurile derizorii de note bune, nu a fost decât o anexă a interminabilelor delicii ale lecturii.” (p.20) Vremuri în care și cărțile erau condamnate, închise, distruse. La fel, adolescența pictorului Ștefan Câlțea a avut ca punct de referință „lada de muniții din podul casei părintești, în care erau așezate cărțile interzise”: Eminescu, Vasile Militaru, Comenius, reviste interbelice puse la index de comuniști.
Arta de a nu pierde timpul
„Pe termen scurt regretăm ceea ce facem, pe termen lung regretăm ceea ce nu facem.” (p. 110) …Dacă mă gândesc bine, cred că mai ales în timpul facultății am deprins temeinic plasarea în așteptare a unor gânduri, sarcini, proiecte. Iar astăzi fie că este vorba despre ordinea în fișiere, un telefon ce trebuia dat acum câteva săptămâni, despre un proiect de suflet legat de regiunea unde am copilărit sau despre aspiratorul stricat (cu multiple postituri din partea soției), toate au în comun faptul că mi-am propus teoretic rezolvarea lor de multe ori dar practic le-am „depozitat” în același fir de așteptare. „Arta de a (nu) pierde timpul” este exact despre amânare iar Piers Steel promite că tendința de a amâna un lucru poate fi evaluată și depășită. Continue reading Arta de a nu pierde timpul
Țăran reloaded
Cu noapte în cap Nea Vasile și-a burdușit mașina cu bunătăți și a coborât la capitală. Făină integrală din grâu organic, mălai bun, să semene mămăliga cu luna plină, ouă de țară, găini zburătăcite prin curte, numai bune de făcut șnițel pentru coconii noștri. Legume de tot felul și cartofii aceia dulci, inconfundabili…
Țara părinților uimitori
În fiecare dimineață Marius se trezește ca un ceasornic la ora 5, își ia pachetul cu mâncare și se îndreaptă spre abatorul din suburbia spaniolă. Muncește de mai bine de 8 ani în Spania, 10 ore pe zi. Sâmbetele le petrece tot la abator pentru a mai prinde o jumătate de normă. A învățat bine spaniola iar patronul îl apreciază mult. Banii merg acasă la Maria și la cei trei copii ai săi. În lunile de vară și de Crăciun familia lui Marius se reunește însă nu trece seară fără ca tatăl să își revadă copiii pe Skype.
Povestea laptelui românesc
Zilele trecute am văzut cum ministrul agriculturii poate să ruineze cu zâmbetul pe buze un producător local de lactate. Un ministru ce ar fi trebuit să nu doarmă noaptea din cauza situației acestor producători.
Ultimul Cedry2k – „România furată”
Am ajuns în Club Control pe la 21.30 conștiincios. Până într-o sută de tineri, media de vârstă 20-25 de ani. Tricouri cu Cedry2k, Porcu, Haarp, Brigada Sălăjan dar și cu Părintele Calciu Dumitreasa sau Valeriu Gafencu. Se discută pe grupulețe, tare, peste setul de warm-up pus de DJ Chronic.
România extinsă
Suntem o mare familie chiar dacă unii dintre noi au ales sau au fost siliți să plece departe.
Conacul din Sălăjan
…astăzi am reușit să îmi fac puțin timp pentru muncita mea prietenă Volvo(lina). Are venerabila vârstă de 21 de ani și bate deja în 3oo.ooo de kilometri. Întotdeauna a fost delicată cu mine, nu m-a lăsat la greu suportând cu stoicism drumurile desfundate din Apuseni, pe unde am mai purtat-o. Așa că m-am hotărât să o tratez regește făcându-i toate analizele la meșterii de pe ”vestita” stradă Ilioara.
7 motive pentru o copilărie fără Halloween
Delicvență
Statistic vorbind, seara în care nu ar fi recomandat să te plimbi pe o stradă din Statele Unite sau Canada este cea de Halloween. În multe orașe numărul violențelor și crimelor se dublează, cu toată alerta forțelor de ordine.
Un irlandez despre satul românesc
Cu alură de tăietor de lemne texan, blugii rupți și privirea jucăușă, Peter părea aseară un vizitator accidental pe aleile parcului IOR-ului.
Noi am învins, voi ce faceți?
Ieri, 6 octombrie, s-au împlinit 11 ani de la trecerea la Domnul a Elisabetei Rizea.
De fiecare dată când privesc fotografia tușei Elisabeta din satul Nucșoara, privirea bătrânei pare să spună: ”Noi am învins , voi ce faceți?” 12 ani de închisoare la Piteşti şi Jilava, zeci de torturi îndurate, genunchii distruși de securiști. Privirea este neatinsă, vulturească.
„E o Românie cu credință puternică, mare/ Devastată, controlată prin televizoare”
Duminică seara a fost mare îmbulzeală mare în clubul bucureștean Colectiv. Dragonu AKA 47, emblemă a scenei hip-hop din România, a lansat un dublu CD cu piese de referință din perioada 2005-2015.
Continue reading „E o Românie cu credință puternică, mare/ Devastată, controlată prin televizoare”
Moșii de vară
Masa verde din bucătăria de vară era acoperită de farfurii de lut aburinde, pline cu colărezi cu lapte. Printre ele, ulcele cu ciorchini de cireșe și flori la toartă. Castroanele noi și ulcelele smălțuite în galben-verzui, animate discret de flori, păsări și valuri albăstrui, erau luate din târg cu săptămâni înainte. Acum bunica se apleca atentă peste ele și le tămâia, buzele șopteau liniștit o litanie asemănătoare unduirii fumului de rășină. Apoi multe nume, „pentru sufletul lui Ion cu Bălaşa, Constantin cu Smeada, Voinea cu Dumitra, Florea cu Dumitra…”
Tunelul verde din Glimboca
„Tunelul verde” din Glimboca a fost descoperit întâmplător în anul 2013 de către fotograful Florin Avramescu. Locul cu pricina este situat între satele bănățene Glimboca și Obreja, la aproximativ 10 km de Caransebeș. Fotograful dorea să surprindă un apus de soare iar în momentul când a ajuns pe calea ferată de aici, a rămas fără cuvinte.