Sunt 59 de texte care curg precum cafeaua într-o dimineață ploioasă de primăvară. Cartea Jurnal scoțian este esența unui blog scris în Scoția cu gândul la România, suma unor întâlniri prinse în nervuri de cuvinte obișnuite, în discreția cărora palpită fragilitatea frumoasă a oamenilor.
Unul dintre momentele de taină ale zilei este povestea de seară. Un moment de grație când pot să îmi imaginez mirarea lui Habarnam descoperind orașul Soarelui sau pe Guguță rostogolindu-se printre isprăvile lui. Și nu se ia nimeni de mine că dau în mintea dintâi: pașaportul este în regulă semnat de prichindeii mei.
Au fost 9.000 de kilometri, 10 țări, 3 luni și 13 zile. Am făcut „camper-schooling”, am fost vizitați de doamna Varicella, am rămas fără încălzire în Alpi, am intrat ilegal pe o autostradă din Italia. Toate s-au terminat însă cu bine, slavă Domnului: Buzuruza este pe patru roți în parcare iar noi îngropați în bagaje și o tonă de nostalgii…
Momentul acela când îți iei câmpii a sosit!
Am pus Dalaras și facem bagaje de zor. O mie de drumuri de la etajul zece până în parcare. Este puțin diferit. Buburuza va fi bucătărie și dormitor, depozit de unelte, ladă de jucării, birou și cameră de lucru pentru copii, bibliotecă și … cameră bine primitoare de oaspeți. A, și să nu uit, arsenalul de undițe și harpoane necesar în lupta cu octopozii și chefalii neîndurători.
O copilărie fericită este, fără doar și poate, baza solidă de unde copilul pleacă în viață și unde se întoarce adeseori cu sufletul la maturitate. „Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară” spune Antoine de Saint-Exupery.
Sâmbătă 25 februarie, pe o ploaie teribil de descurajantă, am purces spre Crângași, la o întâlnire a părinților cu copii „educați acasă”. Adresa a fost exactă, gps-ul mai puțin. M-am rotit ce m-am rotit abandonat de GoogleMap pe malul lacului Ciurel încă înghețat și am fost salvat de afișele inspirate cu săgeți puse de organizatori la intersecții. Zona este admirabil de întortocheată, se poate organiza un concurs performant de orientare cu busola…
Continuă să citești O întâlnire a părinților de homeschooleri din București
„Să dedicăm timp suficient copiilor, să discutam, să glumim cu ei, să dezvoltăm dialoguri. Pentru a exista dialog e nevoie de iubire, răbdare, timp, înțelegere, deschidere. Când va dispărea dialogul, atunci să ne temem…”
Continuă să citești Despre părinți și creșterea copiilor cu Moise Aghioritul
Când și de ce încep copiii să dorească cu disperare siguranța? Copiii nu par să se nască temători… Se molipsesc încetul cu încetul, în doze foarte mici, zice John Holt. Iar teama de a nu fi competitivi la școală sau în anturaj le modifică forțat comportamentul adaug eu.
,,Să renunțăm o dată pentru totdeauna la socotelile mercantile din seria tu mie, eu ție, deprinderea de a ne uita mai mult la cât ni s-a dat decât la cât am dat noi înșine. Iubirea nu caută la ale sale, cel care iubește se gândește mai mult la celălalt decât la el însuși… Nu există nici un lucru făcut de mâna omului care să se poată lua la întrecere cu un om cu adevărat bun…”
Astăzi se împlinesc 24 de ani de la trecerea la cele veșnice a filosofului creștin Ernest Bernea.
„Femeile nu erau oameni, pentru că nici un om nu poate pune degetele nu știu cum în formă de pieptene când îți mângâie capul.” Ele au coborât din altă lume să ne asculte. Nu poți adormi singur, cu fața în sus, pe iarba proaspătă…
O carte cum nu se poate mai potrivită pentru această perioada pascală, de tihnă în familie.
Autorul este o personalitate a Muntelui Athos, eremit ce a trăit retras mulți ani într-o chilie din pădurile Athonului. Încercat de boală, Paisie Aghioritul a devenit părinte spiritual al mănăstirii de pe dealurile de la Suroti, la câțiva kilometri de Salonic.
Singura rezoluție pentru 2019 este pentru mai multă iubire. Mai multă înțelegere, mai multe priviri calde, mai multe îmbrățișări, mai multe uși deschise.
Școala din Finlanda este în topul educației mondiale. Cum a reușit o țară cu 5 milioane de locuitori această performanță?
Decizia Danei și a lui Dragoș Bucur de a adopta pentru fetița lor sistemul educației acasă a făcut valuri în presă iar subiectul a inundat și locurile de joacă din cartierul Titan, mai ceva decât ploaia ce bate acum în geam. Ofurile părinților supărați fie de ghiozdanul ce nu mai poate fi mișcat decât pe role, fie de ce face învățătoarea la after-school sau de „cotizațiile de toamnă” pentru utilarea clasei, au deschis cu bunăvoință Cutia Pandorei și unii dintre părinți au devenit părinți de homeschool-eri, cel puțin pentru câteva minute. Observând reacțiile acestora, am adunat în șapte capete blocajele în reflecție auzite pe tema educației acasă …
