De ce să-ți lași nevasta pe Ammouliani?

Pentru că merită! Și unde mai pui că nu există bancomate, nici supermarketuri… Sper să nu intre Ana pe blog

Lăsând gluma la o parte insula Ammouliani mi s-a părut unul dintre cele mai sigure și mai frumoase locuri unde am poposit în acest an.

Populația nu depășește numărul locuitorilor a patru scări de bloc din Titan. Ajunsesem să ne știm cu marinarii de pe ferry, cu doamna de la brutărie sau cu  vânzătoarea de la magazinul Smile care ne vorbea în română. Problema refugiaților este acolo o poveste. Singura localitate a insulei este portul Ammouliani unde am ajuns luând feribotul din Tripiti. Restul este un fel de grădină a portului, pierdută printre măslini și pini, cu drumuri ce duc spre plaje mici ascunse între stânci.

Insula Ammouliani a fost prima noastră țintă în Grecia și am poposit aici doisprezece zile. Am dormit în port, apoi în parcarea unei taverne (unde seara mirosea teribil de chinuitor a lavraki prăjit), în păduricea de lângă plaja Karagața sau pe malul mării, spre Megali Amos. Aș fi dormit noaptea fără probleme în hamac, agățat de doi pini, dacă hamacul nostru ar fi fost dotat cu plasă de țânțari.

De Ammouliani ține și insula Drenia unde am dat o fugă într-o după-amiază cu barca. Este un loc sălbatic unde apa irizează pe fond de safir. Mi-a plăcut mult cortul off-camping al bătrânelului din poză, tocmai săgetase patru chefali și se pregătea să îi fezandeze în mirodenii. Experiența aceasta, cu cortul pe insulă, cred că merită încercată măcar o noapte…

Și totuși de ce am lăsat-o pe Ana acolo singură (de fapt cu finuții noștri dragi)? Pentru că vizavi de insulă, la doar patru kilometri, se află portul Ouranopolis , calea de intrare în Muntele Athos. Cu o viză de turist ridicată de la biroul de aici am putut face o scurtă călătorie de două zile. Am stat la mănăstirea sârbească Hilandar de unde am făcut un traseu pe jos de vreo 20 de kilometri, pe vechile poteci de piatră, vizitând Esfigmenu, Vatopedi și Zografu. Dar despre aceasta voi povesti separat…

Un comentariu la “De ce să-ți lași nevasta pe Ammouliani?”

Lasă un răspuns